BMW a scos din garajul său un model unic de acum 30 de ani, 530iX Enduro, o maşină făcută pentru explorări, cu fax în interior

Divizia de automobile clasice a bavarezilor, BMW Group Classics, a scos de curând din garajul său secret de modele de colecţie un exemplar unic, deosebit de curios, din istoria sa — BMW 530iX Enduro — care e era derivat din Seria 5 E34, în caroserie break. Maşina a fost adusă la expoziţia Retro Classics din Germania, iar odată cu asta cei de la BMW au amintit şi istoria interesantă acestui automobil.

Maşina asta a fost produsă în 1993 de către divizia BMW Individual, iar ideea ei s-a născut din solicitările revistei germane Auto Motor und Sport, care-şi dorea un automobil confortabil pentru explorările de lungă durată, care trebuia să fie mai puternic şi mai rapid decât orice offroader de atunci, care trebuia să aibă un centru de greutate tipic break-urilor, aşa cum le plăcea germanilor, într-o perioadă în care offroader-ele erau văzute ca maşini prea limitate în utilitatea lor.

Cei de la BMW Individual au considerat aceste cerinţe drept foarte intrigante şi au decis să producă pentru redacţia revistei o asemenea maşină specială, însă doar cu ideea că vor produce şi vinde minim 50 de asemenea exemplare, pentru că altfel costul per unitatea era absurd şi el putea fi relativ amortizat doar la minim 50 de unităţi.

Maşina avea tracţiune integrală şi un motor cu 6 cilindri în linie, puterea căruia fusese crescută la 246 CP şi 316 Nm. Surplusul de putere venea de la cilindreea mai mare — alezajul era cu 2 mm mai mare, iar cursa era cu 10 mm mai mare. În rezultat, cilindreea motorului iniţial crescuse de la 2,5 litri la 3,0 litri, iar astfel cuplul rezultat era mai mare decât al V8-ului folosit pe atunci de BMW.

Maşina a primit o suspensie pneumatică, pe care BMW o avea abia în dezvoltare la acel moment şi care putea mări garda la sol cu 2,5 cm mai mult decât normalul sau dimpotrivă, o putea reduce cu 2,5 cm mai jos decât normalul. Iar acest nivel era menţinut indiferent de cât de mare era sarcina utilă de la bord.

Maşina avea şi un acoperit cu 13 cm mai înalt decât de obicei, pentru a crea mai mult spaţiu pentru pasageri, dar mai ales pentru a putea încărca în interior obiecte masive, de la biciclete la utilaje mai mari. Pentru biciclete, maşina venea şi cu mecanisme avansate de fixare.

Iar pentru că jurnaliştii în acele timpuri foloseau adesea faxul pentru a trimit informaţii în timp real de la evenimentele de motorsport sau alte activităţi, maşina a fost echipată şi cu un asemenea aparat de fax, care avea conexiune mobilă şi putea trimite datele necesare oriunde se dorea.

BMW calculase pe atunci că dacă ar produce măcar 50 de unităţi, ar putea oferi preţul de 170.000 mărci germane. Dar, după acest prim exemplar produs, BMW a renunţat la ideea de a mai produce altele 49, iar el a rămas singurul din istorie.

Acum maşina aparţine fabricii din nou, fiind restaurată şi parcată în garajul secret al BMW Group Classics. Şi tocmai de acolo a fost scoasă maşina la lumina zilei, pentru a fi expusă publicului la expoziţia de care menţionam mai sus.

Cel mai interesant, însă, e motivul de pe ce BMW a renunţat la ideea de a produce aceste break-uri E34. Unul a fost, bineînţeles, preţul mare de vânzare şi scepticismul că oamenii vor cumpăra un asemenea E34.

Dar dincolo de asta, din ideea de a avea un BMW Seria 5 cu acoperiş mai înalt, cu gardă la sol mai mare şi tracţiune integrală s-a născut rapid şi intenţia de a crea un nou model separat, care să fie produs la scară mare. Şi întrucât în acei ani, asemenea modele luau minim 5-6 ani de la idee iniţială şi aprobare, până la dezvoltare mecanică, această idee a fost una din cele care au dus până la urmă la apariţia lui BMW X5 mai târziu.

Deci, până la urmă, deşi a fost produs într-un singur exemplar, amprenta lăsată de acest E34 a fost uriaşă.